De la psihologie la programare
Daniel Istrate a aplicat la cursul nostru de Full-Stack Developer după ce a studiat psihologie și a lucrat câțiva ani în domeniu. Dezamăgit de oportunitățile pe care le-a avut, a decis să aplice la Codecool la propunerea unui prieten. Citește reconversia profesională a lui Daniel.
De ce ai ales Codecool?
Căutam cursuri de durată mai scurtă, deja trecusem printr-o licență foarte grea și nu mai eram dispus să fac din nou trei ani de facultate. Am început cu Udemy; îmi plăcea, dar erau grupuri mari, nu cunoșteam pe nimeni, și mă pierdeam printre formule. Mi-am dat seama că am nevoie de niște sprijin, de îndrumări. Un prieten mi-a recomandat să încerc la Codecool și am aplicat.
M-au atras două lucruri la Codecool. În primul rând, partea că aveam un suport didactic dar în același timp eram și independent, puteam să-mi direcționez singur învățarea.
Și al doilea lucru care mi-a plăcut a fost sprijinul și în dobândirea de soft skills-uri și promisiunea de a face pregătiri pentru interviuri.
Ce ai evidenția din perioada studiilor la Codecool?
Îmi place foarte mult spiritul Codecool, care era așa: sunteți echipa A, B, C, dar asta nu înseamnă că nu puteți discuta să rezolvați problemele și să le puneți cap la cap împreună.
Mi-a plăcut la nebunie asta, pentru că puteam să mă duc și la cei care începuseră în urmă cu 3-4 luni și erau mai avansați. Ei deja aveau soluții mai complexe – sau chiar mai simple din punct de vedere al sintaxei, al volumului de scris.
Un lucru pe care l-am descoperit în programare a fost că la început scriam foarte mult, dar apoi am învățat diferite funcții, diferite scurtături, care să-mi facă treaba mai ușoară și să pot face mai multe lucruri într-un timp scurt.
Pe lângă cunoștințele tehnice, ce altceva ți-a mai adus perioada petrecută la Codecool?
În primele săptămâni am avut și activități de cunoaștere, care ne-au ajutat să ne apropiem, și să avem încredere să ne ducem unul către celălalt.
Pe urmă, am avut și workshopuri despre cum să comunicăm și cum să gândim pozitiv. În momentul în care scrii o bucată de cod timp de 4-5 ore și obții aceeași eroare sau nu reușești să obții rezultatul pe care îl vrei, poți intra în acest lanț de gânduri: nu mă pricep, înseamnă cu nu sunt bun, poate că ar trebui să mă las. Dar în Codecool, vorbind tot timpul cu ceilalți, mi-am dat seama că nu e o problemă la mine: taskul e foarte complex, și cere mai mult timp; trebuie să-l sparg în bucăți mai mici.
A fost și un fel de buddy system la Codecool. Prin buddy mă refer la prieten, cineva care îți este alături.
Mentorii ne și provocau, uneori întrebam și primeam o întrebare în loc de răspuns: “Dar tu cum te-ai gândit să faci lucrul ăsta?” Și le mulțumesc pentru asta, deoarece asta m-a ajutat ori de câte ori am întâlnit o problemă nouă, ori de câte ori erau limbaje noi pe care le învățam. Chiar și acum la locul de muncă, trebuie să învăț ceva nou.
Am învățat să văd lucrurile noi ca pe o oportunitate să cresc, nu ca pe ceva de care să fug.
Pe ce poziție lucrezi în prezent?
Acum lucrez pentru compania Edenred. Au un Digital Center aici în București, iar eu sunt angajat pe o poziție de junior în cadrul departamentului de IT security.
Cum a decurs perioada de job hunt?
Noi la sfârșitul cursului am dat niște simulări de interviuri, atât pe partea de HR cât și pe partea de tehnic.
Iar la angajare lucrurile au mers surprinzător de bine, m-am simțit norocos, am avut două interviuri, și cei de la primul interviu m-au angajat.
Ce mesaj le-ai transmite viitorilor Codecooleri?
Sfatul meu ar fi: nu-ți fie teamă să încerci lucruri noi.
Stați de vorbă foarte mult la început cu cei de la Codecool, înainte să vă angajați în curs, și chiar dacă vă angajați în curs, există aceea perioada de probă, în care puteți să încercați lucrurile.
Stați foarte mult de vorbă cu colegii, cu staff-ul, cu mentorii pentru că nu e facultate. Nu este o curriculă unde începem de la punctul A și terminăm la punctul Z.
Ai nevoie de abilitatea, în primul rând, să ceri ajutor, atunci când dai de greutăți. Dacă nu aș fi avut colegii, mentorii și workshop-urile, probabil aș fi renunțat. Și, în același timp, trebuie să ai curajul să încerci să te orientezi și oarecum singur, să-ți dai seama ce vrei tu în programare. Nu e o rețetă universală pentru toată lumea.